Leziuni ale articulației sternoclaviculare

Articulația sternoclaviculară este situată între claviculă și stern (sternum), și este singura articulație care conectează brațul de trunchi.

Aceasta permite centurii scapulare să se miște în coordonare cu corpul.

În ciuda dimensiunii sale reduse, articulația este de o importanță critică pentru funcțiile membrului superior.

Imediat în spatele articulației sternoclaviculare se află traheea, esofagul și vasele de sânge majore care duc la cap și gât.

Din acest motiv, în cazurile în care articulația sternoclaviculară se dislocă posterior (dislocație posterioară), nu numai că mișcările umărului sunt restricționate, dar pot apărea și riscuri care pun viața în pericol, cum ar fi probleme de respirație, deglutiție sau circulație.

Dislocațiile acute ale articulației sternoclaviculare sunt reduse într-un cadru spitalicesc.

Dacă se dezvoltă o instabilitate permanentă la nivelul articulației, poate fi necesară intervenția chirurgicală.

În acest caz, intervenția chirurgicală implică de obicei o procedură de reconstrucție în care ligamentele sunt refăcute.

Similar cu o reconstrucție de ligament încrucișat anterior (LIA) la genunchi, unul dintre tendoanele ischiogambierilor pacientului (cel mai frecvent gracilisul) este recoltat și utilizat ca grefă pentru a restabili stabilitatea articulației.

Ce este articulația sternoclaviculară?

Articulația sternoclaviculară (ASC) formează legătura dintre claviculă și stern (sternum).

Fiind singura articulație care leagă centura scapulară de trunchi, este indispensabilă pentru susținerea greutății, mișcările brațului și mișcarea sincronizată cu trunchiul.

Capsula și ligamentele care înconjoară articulația asigură atât mobilitate, cât și stabilitate.

Cu toate acestea, atunci când sunt expuse la traumatisme, aceste structuri pot fi deteriorate, ducând la dislocare sau instabilitate.

Deși dislocațiile sunt rare, dislocațiile posterioare în special pot prezenta riscuri care pun viața în pericol.

Ce sunt leziunile articulației sternoclaviculare?

Leziunile articulației sternoclaviculare apar de obicei ca urmare a unui traumatism.

Aceste leziuni se pot prezenta ca o dislocație sau o subluxație (dislocație parțială).

Direcția dislocației este importantă, deoarece dacă clavicula este deplasată anterior (în față) sau posterior (în spate) modifică atât simptomele, cât și riscurile.

• Dislocația anterioară (deplasarea claviculei în față) este mai frecventă. De obicei, se prezintă cu umflături și deformări evidente.
• Dislocația posterioară este mai puțin frecventă, dar mult mai gravă. Deoarece imediat în spatele articulației sternoclaviculare se află vase de sânge majore care duc la inimă și plămâni, precum și esofagul și traheea, dislocațiile posterioare pot comprima aceste structuri și pot provoca probleme respiratorii și circulatorii.

Dislocațiile traumatice rezultă, în general, din leziuni de înaltă energie, cum ar fi accidentele de circulație sau sporturile de contact (de exemplu, fotbal, rugby).

La pacienții cu vârsta sub 20-25 de ani, dislocația sternoclaviculară poate fi confundată cu o separare a claviculei de placa de creștere (epifiză), deoarece la această grupă de vârstă epifiza nu s-a închis încă complet și poate apărea similar.

La unele persoane, pot apărea subluxații spontane fără traumatism atunci când brațul este ridicat.

Aceste episoade sunt adesea observate la pacienții mai tineri și sunt asociate cu laxitate ligamentară (slăbirea ligamentelor).

Subluxația se rezolvă de obicei spontan atunci când brațul este coborât.

În astfel de cazuri, intervenția chirurgicală este de obicei inutilă; reasigurarea pacientului și tratamentul simptomelor locale sunt suficiente.

Simptomele leziunilor articulației sternoclaviculare

Simptomele leziunilor articulației sternoclaviculare variază în funcție de direcția dislocației și de dezvoltarea unei instabilități cronice.

Pacienții se prezintă de obicei cu durere în jurul claviculei, mișcări restricționate ale umărului și o senzație de mobilitate anormală a osului.

Simptomele dislocației articulației sternoclaviculare (dislocație acută)

Dislocațiile articulației sternoclaviculare care apar după un traumatism se prezintă cu simptome bruște. Cele mai frecvente constatări sunt:

• Dislocație anterioară (deplasare în față): O proeminență osoasă vizibilă este vizibilă sub piele. La palpare apar sensibilitate și umflături. Mișcările umărului sunt dureroase.
• Dislocație posterioară (deplasare în spate): O deformare vizibilă poate să nu fie întotdeauna prezentă. Cu toate acestea, pot apărea dificultăți la înghițire, dificultăți de respirație, presiune toracică sau răgușeală. Deoarece dislocațiile posterioare comprimă vasele și organele vitale din spatele sternului, ele necesită intervenție de urgență.

Simptomele instabilității cronice a articulației sternoclaviculare

La unii pacienți, articulația își pierde stabilitatea după traumatismul inițial, ducând la instabilitate sternoclaviculară cronică. Aceasta poate afecta semnificativ calitatea vieții, în special la persoanele active.

Simptomele comune ale instabilității cronice includ:

• Mișcarea înainte-înapoi a claviculei peste stern în timpul mișcării umărului
• O senzație de deplasare sau un sunet de clic în peretele toracic anterior
• Disconfort crescut și pierderea încrederii la ridicarea brațului
• Durere sau presiune recurentă la mișcările zilnice
• Deformare cosmetică sau asimetrie la nivelul umărului

Instabilitatea articulației sternoclaviculare este adesea trecută cu vederea la prima vedere.

Cu toate acestea, la pacienții cu simptome pe termen lung și o senzație de mișcare anormală la nivelul claviculei în timpul activității, trebuie stabilit diagnosticul corect și, dacă este necesar, trebuie luată în considerare planificarea chirurgicală.

Cum sunt diagnosticate leziunile articulației sternoclaviculare?

Diagnosticul precis al dislocațiilor și instabilităților articulației sternoclaviculare este esențial pentru planificarea eficientă a tratamentului.

Dislocațiile posterioare și instabilitatea cronică, în special, pot să nu fie evidente doar la examenul fizic. Din acest motiv, trebuie utilizate atât evaluarea clinică, cât și metodele imagistice.

Examenul fizic

În timpul examenului fizic, medicul poate detecta:

• Umflături, sensibilitate sau deformare la nivelul claviculei
• Durere sau mișcare anormală la mișcările brațului
• În cazul unei dislocații posterioare suspectate: dificultăți la înghițire sau probleme respiratorii

Cu toate acestea, dislocațiile posterioare pot fi omise la examenul fizic. Prin urmare, imagistica este crucială.

Metode de imagistică

Radiografie

Radiografiile standard anteroposterioare sunt de obicei solicitate mai întâi.

Cu toate acestea, deoarece articulația sternoclaviculară se suprapune cu alte structuri osoase, direcția exactă a dislocației nu este întotdeauna clară pe radiografiile simple.

Tomografie Computerizată (CT)

CT-ul este cea mai valoroasă metodă imagistică pentru diagnosticarea leziunilor articulației sternoclaviculare.

Permite evaluarea tridimensională și este esențială pentru determinarea direcției dislocației (anterioară vs. posterioară).

CT-ul oferă, de asemenea, informații detaliate despre fracturile suprafeței articulare, semnele de instabilitate și relațiile cu structurile anatomice adiacente.

În dislocațiile posterioare, CT-ul este vital pentru evaluarea distanței până la organele mediastinale și a oricărei compresii asupra acestora. Din acest motiv, CT-ul trebuie efectuat întotdeauna în cazurile de dislocații posterioare suspectate.

Imagistică prin Rezonanță Magnetică (IRM)

IRM-ul oferă informații despre capsula articulară, ligamente și țesuturile moi înconjurătoare.

Cu toate acestea, CT-ul rămâne instrumentul de diagnostic de primă linie.

IRM-ul este mai util pentru planificarea tratamentului sau în cazurile de instabilitate cronică suspectată.

Metode de tratament pentru leziunile articulației sternoclaviculare

Planul de tratament pentru leziunile articulației sternoclaviculare depinde de direcția dislocației, de leziunile structurale asociate și de dezvoltarea unei instabilități permanente.

Dislocația acută a articulației sternoclaviculare este o urgență!

În special dislocațiile posterioare prezintă riscul de a comprima organele vitale și, prin urmare, necesită intervenție de urgență.

În astfel de cazuri, sub monitorizare spitalicească, articulația este redusă (reducere închisă sau deschisă) de către specialiști experimentați.

Dislocațiile anterioare sunt de obicei mai puțin riscante și nu prezintă un pericol imediat pentru viață.

Cu toate acestea, aceste dislocații pot provoca în continuare leziuni severe capsulei articulare și pot duce la instabilitate în timp.

Tratamentul instabilității cronice a articulației sternoclaviculare

Dacă capsula articulară și ligamentele nu se vindecă corespunzător după traumatismul inițial, se poate dezvolta instabilitate sternoclaviculară cronică.

Această afecțiune poate provoca o pierdere funcțională semnificativă și o calitate redusă a vieții, în special la persoanele active.

O claviculă constant instabilă creează disconfort atât fizic, cât și psihologic.

Dacă simptomele datorate instabilității sunt ușoare, fizioterapia și exercițiile de întărire pentru centura scapulară pot fi încercate.

Cu toate acestea, la mulți pacienți, aceste metode sunt insuficiente.

Cine necesită intervenție chirurgicală pentru instabilitatea cronică a articulației sternoclaviculare?

Intervenția chirurgicală este necesară în instabilitatea cronică sternoclaviculară, în special în următoarele situații:

• • Luxații recurente sau laxitate articulară marcată

• • Durere și instabilitate care interferează cu activitățile zilnice

• • Limitare funcțională la pacienții activi

• • Instabilitate cronică posterioară care provoacă simptome ce pun viața în pericol, cum ar fi dificultăți de înghițire sau probleme respiratorii

În chirurgia de reconstrucție, se utilizează o grefă de tendon pentru a înlocui ligamentele deteriorate.

Cel mai frecvent, se preferă tendonul gracilis recoltat din ischiogambierii pacientului.

Grefa este trecută prin tuneluri create între claviculă și stern, reconstruind ligamentele și restabilind stabilitatea articulației.

Rata de succes după intervenția chirurgicală este ridicată, iar atunci când este efectuată corect, majoritatea pacienților pot reveni în siguranță la activitățile zilnice și sportive.

Chirurgia de Reconstrucție a Articulației Sternoclaviculare

Soluția permanentă pentru instabilitatea cronică a articulației sternoclaviculare este reconstrucția chirurgicală.

Scopul acestei proceduri este de a restabili stabilitatea articulară prin înlocuirea ligamentelor slăbite sau rupte cu o grefă.

Tendonul gracilis din grupul ischiogambierilor pacientului este de obicei utilizat ca grefă.

Acest tendon este plasat între claviculă și stern prin tehnici speciale.

Trecută prin tuneluri forate în oase, grefa este fixată într-un mod care reproduce funcția ligamentelor originale.

Astfel, articulația sternoclaviculară este stabilizată și echilibrată din nou.

În instabilitățile posterioare, poziționarea grefei este planificată cu atenție în raport cu structurile vitale.

Dacă este necesar, reconstrucția se realizează printr-o tehnică chirurgicală deschisă.

• • Stabilitatea articulară este restabilită,

• • Senzația anormală de slăbiciune dispare,

• • Durerea cronică, dificultățile de înghițire sau de respirație sunt îmbunătățite semnificativ,

• • Pacienții pot reveni în siguranță la viața cotidiană și la sport.

Atunci când este efectuată cu tehnica corectă de către un chirurg experimentat, chirurgia de reconstrucție are o rată de succes ridicată.

Procesul Postoperator și Reabilitarea

Procesul de recuperare după chirurgia de reconstrucție a articulației sternoclaviculare progresează pas cu pas și într-un mod controlat.

Reabilitarea este crucială pentru a proteja succesul intervenției chirurgicale și pentru a asigura vindecarea corectă a grefei.

Primele 4 Săptămâni: Faza de Imobilizare

Brațul este menținut imobilizat cu o eșarfă de umăr timp de cel puțin 4 săptămâni pentru a restricționa mișcarea.

Sunt permise doar exerciții pasive și sigure, cum ar fi mișcările de pendul.

Scopul este de a permite țesuturilor moi să se vindece fără stres excesiv asupra articulației.

După 4 Săptămâni: Amplitudinea Mișcării și Întărirea

Începând cu a patra săptămână, pacienții încep exerciții active-asistate.

Inițial, abducția umărului (ridicarea brațului lateral) este limitată la 90 de grade.

În funcție de progresul clinic, amplitudinea mișcării este crescută treptat.

Exercițiile de încărcare și de întărire sunt introduse pas cu pas sub supravegherea chirurgului și a fizioterapeutului.

După 12 Săptămâni: Activități Zilnice și Revenirea la Sport

Revenirea la activități fizice de nivel înalt sau la sport este de obicei luată în considerare nu mai devreme de 12 săptămâni postoperator.

Această perioadă este individualizată în funcție de stabilitatea articulară a pacientului, mobilitatea fără durere și forța musculară.

Întrebări Frecvente Despre Luxația Articulației Sternoclaviculare

Concluzie

Leziunile articulației sternoclaviculare apar la articulația care conectează clavicula de stern.

Luxațiile posterioare după traumatisme sunt urgențe deoarece pot comprima traheea și vasele majore, creând riscuri ce pun viața în pericol.

Luxațiile anterioare, mai frecvente, cauzează de obicei instabilitate cronică și durere recurentă, mai degrabă decât un pericol imediat.

Atunci când leziunea inițială nu se vindecă și se dezvoltă o instabilitate persistentă, soluția definitivă este reconstrucția chirurgicală.

În această procedură, o grefă prelevată din tendonul ischiogambierului pacientului restabilește stabilitatea, permițând pacientului să revină la viața cotidiană în siguranță și fără durere.

Recomandări ale Experților

În cazul unei luxații sternoclaviculare suspectate, mai ales după un traumatism de înaltă energie, diagnosticul precis este critic.

Luxațiile posterioare nu trebuie neglijate. Tomografia computerizată (CT) este cea mai fiabilă metodă de imagistică.

Simptome precum dificultăți de respirație, dificultăți de înghițire sau răgușeală necesită îngrijiri medicale de urgență imediate.

Nu toate luxațiile necesită intervenție chirurgicală. Tratamentul chirurgical este luat în considerare în principal în cazurile de instabilitate dureroasă persistentă care afectează viața cotidiană.

Rezultatele de succes depind nu doar de tehnica chirurgicală, ci și de respectarea strictă a programului de reabilitare postoperatorie.

Pentru o evaluare personalizată și pentru a determina cel mai adecvat tratament, îl puteți contacta direct pe Utku Erdem Özer.

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să utilizați canalele de contact sau să programați o consultație.