Ruprurile tendonului pectoral mare, în special la halterofili, pot afecta semnificativ forța și aspectul estetic. Când tendonul este rupt, capacitatea de împingere cu brațul este sever redusă, iar peretele toracic poate dezvolta o deformare vizibilă. În timp ce rupturile recente sunt, în general, ușor de reparat, leziunile mai vechi reprezintă o provocare chirurgicală mai mare din cauza atrofiei musculare și a pierderii elasticității în timp. Cu toate acestea, chiar și rupturile cronice pot fi adesea abordate cu succes prin tehnici chirurgicale avansate.
Abordările chirurgicale moderne vizează restabilirea forței prin reatașarea tendonului sau mușchiului rupt la os, uneori cu utilizarea țesutului alogrefă. Aceste proceduri se concentrează, de asemenea, pe refacerea simetriei peretelui toracic prin mobilizarea mușchilor retractați și reconstrucția tendonului pectoral. Considerațiile estetice, cum ar fi ascunderea cicatricilor în pliurile naturale ale pielii și minimizarea aderențelor, sunt, de asemenea, esențiale pentru obținerea unor rezultate optime.
Acest articol explorează cauzele, simptomele și soluțiile chirurgicale pentru rupturile tendonului pectoral mare, inclusiv tehnici pentru abordarea atât a leziunilor acute, cât și a celor cronice. Cu o abordare corectă, este posibilă îmbunătățirea deformării toracice, recâștigarea forței și revenirea la activitățile zilnice cu încredere.
Ce este Mușchiul Pectoral și Unde este Localizat?
Mușchiul pectoral este un mușchi mare și puternic, situat în partea anterioară a toracelui. Este unul dintre principalii mușchi toracici responsabili pentru rotația internă a brațului și aducerea brațului mai aproape de corp. Mușchiul pectoral își are originea în două puncte: sternul (osul pieptului) și clavicula (osul gulerului).
Aceste două fascicule ale mușchiului pectoral mare se inseră chiar sub și în fața umărului, pe partea exterioară a tendonului bicepsului, și se conectează la humerus (osul brațului). Aproape toate leziunile mușchiului pectoral apar la locul de atașare a tendonului la os.

Cum Apare o Ruptură a Mușchiului Pectoral?
Ruputurile pectorale apar cel mai frecvent la sportivii de sex masculin în timpul antrenamentelor cu greutăți, în special la executarea exercițiului de împins la bancă. În timpul împinsului la bancă, atunci când greutatea este aproape de piept, mușchiul pectoral mare atinge lungimea sa maximă. Când sportivul încearcă să ridice greutatea, mușchiul pectoral mare se contractă.
Acest fenomen se numește contracție excentrică. O ruptură a mușchiului pectoral apare exact în acest moment. Deși împinsul la bancă este o cauză frecventă, leziunile mușchiului pectoral pot apărea și în timpul altor activități sportive. Rupturile tendonului pectoral sunt cele mai comune la bărbații cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani.
Unde Apar Rupturile Mușchiului Pectoral?
-
Tipul 1: Ruptură la locul de inserție a tendonului pectoral mare pe humerus (cea mai frecventă leziune).
-
Tipul 2: Ruptură la joncțiunea musculo-tendinoasă.
-
Tipul 3: Ruptură în interiorul mușchiului propriu-zis (rară).
-
Tipul 4: Ruptură a mușchiului de la nivelul sternului (rară).
Simptomele Rupturilor Mușchiului Pectoral
-
Durere: Cel mai frecvent simptom al unei rupturi pectorale este o durere bruscă, ascuțită în partea anterioară a umărului, unde se inseră tendonul pectoral. Pacienții pot prezenta, de asemenea, umflături și sensibilitate în zona toracelui.
-
Zgomot de Crăpătură/Pocnitură: Se poate auzi un zgomot de crăpătură sau pocnitură în momentul leziunii.
-
Echimoze: Echimozele pot apărea în zona brațului și a toracelui la câteva zile după leziune. Datorită gravitației, echimozele sunt adesea observate mai jos, în jurul cotului.
-
Deformitate: Dacă nu este tratată, o deformitate în zona toracelui se poate dezvolta la câteva luni după leziune. Inițial, umflătura poate masca deformarea, dar aceasta devine evidentă pe măsură ce edemul se reduce.
-
Dificultate la Mișcare: Pacienții întâmpină adesea dificultăți în a-și mișca brațul în primele zile după leziune.
-
Slăbiciune: Pacienții cu un tendon pectoral rupt prezintă o slăbiciune semnificativă în adducția și rotația internă a brațului.
Cum este Diagnosticată o Ruptură a Mușchiului Pectoral?
Diagnosticarea unei rupturi a mușchiului pectoral nu este dificilă, chiar și în faza acută, în timpul examinării fizice. În majoritatea cazurilor, forma și volumul mușchiului lezat diferă vizibil de cele ale mușchiului sănătos. În practica mea, utilizez ecografia ca parte a examinării fizice pentru leziunile pectoralului mare. Cu toate acestea, imagistica prin RMN rămâne standardul de aur pentru un diagnostic definitiv, deoarece identifică cu precizie localizarea rupturii.
Tratamentul Rupturilor Mușchiului Pectoral
Majoritatea cazurilor de leziuni ale mușchiului pectoral necesită tratament chirurgical. Tendonul rupt este reatașat la os. Chirurgia de reparare a pectoralului mare permite pacienților să revină complet la activitățile sportive.
Chirurgia Rupturii Pectorale
Există două tipuri de intervenții chirurgicale pentru rupturile mușchiului pectoral:
Chirurgia de Reparare a Mușchiului Pectoral:
-
Pentru rupturile recente, tendonul rupt este accesat prin efectuarea unei incizii între mușchii pectoral și deltoid. Tendonul, detașat de os, este fixat la humerus folosind 2-3 ancore suturate. Această metodă este cunoscută sub denumirea de reparare primară.
Chirurgia de Reconstrucție a Mușchiului Pectoral
-
Atunci când a trecut un timp semnificativ de la leziune, tendonul se poate scurta, îngreunând chirurgia de reparare. În astfel de cazuri, se efectuează o intervenție chirurgicală de reconstrucție. Dacă a trecut mai mult de o lună de la leziune, se planifică o procedură de reconstrucție. În timpul intervenției chirurgicale de reconstrucție, tendonul și mușchiul rupt sunt suturați la o grefă de tendon ahilean obținută dintr-o bancă de țesuturi. Tendonul ahilean este apoi ancorat la humerus cu șuruburi speciale.
Indiferent de timpul scurs, leziunile cronice ale mușchiului pectoral pot fi adesea reparate folosind metoda de reconstrucție.
Procesul de Reabilitare După Chirurgia Rupturii Pectorale
-
Săptămânile 0-3: Pacientul poartă o orteză de imobilizare a brațului și evită rotația externă a acestuia.
-
Săptămânile 3-6: Orteza de imobilizare este menținută. Până la sfârșitul celei de-a șasea săptămâni, se inițiază exerciții care vizează o rotație externă de 30 de grade. Extensia umărului nu este permisă. Flexia anterioară până la 90 de grade este permisă.
-
Săptămânile 6-12: Orteza de imobilizare este îndepărtată. Scopul este restabilirea gamei complete de mișcare în toate direcțiile pentru articulația umărului.
-
Săptămânile 12-24: Începe consolidarea tendonului pectoral. Până la sfârșitul celei de-a șasea luni, pacientul poate efectua exerciții de împins la bancă.
Dacă suspectați o leziune a mușchiului pectoral, nu ezitați să contactați clinica noastră pentru o evaluare detaliată și opțiuni de tratament.
Vă mulțumim că ați citit articolul nostru. Nu ezitați să vizitați pagina principală la utkuerdemozer.com pentru mai multe informații.


