Sindromul de canal Guyon, cunoscut și sub denumirea de sindrom de tunel ulnar, apare din cauza compresiei nervului ulnar pe măsură ce acesta traversează încheietura mâinii. Spre deosebire de majoritatea compresiilor nervoase, sindromul de canal Guyon implică de obicei o structură chistică ce exercită presiune asupra nervului. Acest chist este cunoscut sub numele de chist ganglionar. Se caracterizează, în general, prin amorțeală, furnicături și slăbiciune la nivelul mâinii, afectând în special degetul mic și inelarul.
Nervul ulnar controlează mușchii care mișcă aceste degete și asigură funcția senzorială a inelarului și degetului mic. Atunci când nervul ulnar este comprimat în canalul Guyon, se dezvoltă acest sindrom. Cea mai frecventă cauză a sindromului de canal Guyon este formarea unui chist ganglionar în interiorul canalului.
Cu toate acestea, mișcările repetitive, cum ar fi mersul pe bicicletă, sau traumatismele directe la încheietura mâinii care provoacă presiune, pot duce, de asemenea, la sindromul de tunel ulnar. Netratată, această afecțiune poate duce la leziuni nervoase semnificative. În timp ce diagnosticul precoce permite tratamente nechirurgicale, compresia nervoasă cauzată de un chist necesită întotdeauna intervenție chirurgicală.
Ce este sindromul de canal Guyon?
Sindromul de canal Guyon este un termen folosit pentru a descrie o serie de simptome și constatări cauzate de compresia nervului ulnar la nivelul încheieturii mâinii. Compresia nervului ulnar la încheietura mâinii este mai puțin frecventă decât alte tipuri de compresii nervoase la nivelul brațului și mâinii. Nervul ulnar călătorește de la cot la mână și trece printr-un tunel situat pe partea palmară a încheieturii mâinii, cunoscut sub numele de canalul Guyon, care are o lungime de aproximativ 4 cm. Compresia apare în interiorul acestui tunel.
Cauzele sindromului de tunel ulnar
După ce trece prin canal, nervul ulnar se termină în degetul mic și inelar. Sindromul de canal Guyon se poate dezvolta din cauza diferitelor afecțiuni, cum ar fi fracturi anterioare în jurul încheieturii mâinii, chisturi care ocupă spațiu în interiorul canalului sau boli ale țesutului conjunctiv precum artrita reumatoidă. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, nu poate fi identificată o cauză specifică. Este mai frecvent la persoanele care efectuează mișcări repetitive ale încheieturii mâinii, cum ar fi cicliștii. Sindromul afectează, de obicei, bărbații cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani, deși este întâlnit și la femei.
Unele dintre potențialele cauze ale compresiei includ:
– Chist ganglionar
– Fractură sau non-unire a osului hamat
– Tromboza sau anevrismul arterei ulnare
– Sinovită (inflamația membranei sinoviale a articulației)
– Microtraumatisme repetitive (observate la cicliști)
– Instabilitate a încheieturii mâinii pe partea ulnară
Simptomele sindromului de tunel ulnar
Nervul ulnar se divide în ramuri superficiale și profunde în canalul Guyon. Simptomele variază în funcție de ramura sau ramurile care sunt comprimate.
Pierderea sensibilității: Furnicăturile și amorțeala în inelar și degetul mic sunt comune. (În sindromul de canal Guyon, dosul mâinii nu este afectat, spre deosebire de sindromul de tunel cubital, unde compresia nervului ulnar afectează și dosul mâinii).
Slăbiciune: Nervul ulnar transmite semnale motorii de la creier către mulți dintre mușchii care mișcă mâna. În cazurile avansate de sindrom de canal Guyon, există o pierdere a abilităților motorii, ducând la slăbiciune musculară a mâinii și stângăcie. Pacienții pot scăpa obiecte din mână fără să-și dea seama. În cazurile severe, poate fi observată și o slăbire semnificativă și atrofie a mușchiului dintre degetul mare și index.
Diagnosticul sindromului de tunel ulnar
Diagnosticul sindromului de canal Guyon este clinic, bazat pe istoricul medical al pacientului și pe examenul fizic. Testul Tinel este important în diagnostic; în timpul acestui test, nervul este percutat peste zona suspectată de compresie. Un test pozitiv apare atunci când pacientul simte furnicături sau o senzație de șoc electric în zona inervată de nerv.
Mai multe teste diagnostice pot confirma diagnosticul clinic de sindrom de canal Guyon sau pot ajuta la diagnosticul diferențial. Testul diagnostic standard pentru sindromul de canal Guyon include studiile de conducere nervoasă și electromiografia cu ac (EMG). Aceste teste măsoară conducerea electrică a nervilor, ajutând la determinarea existenței oricărei compresii și a nivelului precis al acesteia. Identificarea nivelului exact al compresiei este importantă, deoarece compresia nervului ulnar este mai frecventă la cot, ceea ce necesită un tratament diferit. Dacă se suspectează o masă care comprimă nervul, se poate utiliza imagistica prin RMN.
Tratamentul sindromului de tunel ulnar
Dacă cauza sindromului de canal Guyon este un chist ganglionar, singurul tratament este îndepărtarea chirurgicală a chistului. Dacă nu există un chist, sunt inițial recomandate tratamente nechirurgicale, incluzând:
Repaus: Limitarea sau evitarea activităților care ar fi putut cauza sindromul de canal Guyon este primul pas în tratament.
Medicamente: Consultați medicul dumneavoastră despre utilizarea medicamentelor pentru ameliorarea durerii.
Injecții cu cortizon: Cortizonul poate fi injectat în canalul Guyon sub ghidaj ecografic pentru a reduce inflamația și umflătura nervului.
Fizioterapie: Tehnici de mobilizare nervoasă pot fi efectuate de un fizioterapeut calificat.
Atelaje pentru încheietura mâinii: Atelajele sau ortezele pot fi utilizate pentru a menține încheietura mâinii într-o poziție neutră, reducând presiunea asupra nervului.
Diferențe între sindromul de tunel cubital și sindromul de tunel ulnar
Sindromul de tunel cubital se prezintă cu simptome care diferă de cele ale sindromului de tunel ulnar.
Pierderea sensibilității pe dosul mâinii: Sindromul de tunel cubital poate provoca amorțeală sau pierderea sensibilității pe dosul mâinii (în apropierea degetului mic), ceea ce nu se observă în sindromul de tunel ulnar.
Sensibilitate la cot (Semnul Tinel): În sindromul de tunel cubital, percuția pe partea interioară a cotului poate provoca o senzație de șoc electric, ceea ce reprezintă un indiciu diagnostic important.
Testul de flexie a cotului: În sindromul de tunel cubital, îndoirea cotului (în special pentru perioade lungi) poate agrava amorțeala și durerea, indicând un test pozitiv pentru sindromul de tunel cubital.
Aceste semne diferențiază sindromul de tunel cubital de sindromul de tunel ulnar.
Injecția cu cortizon ghidată ecografic în tratamentul sindromului de tunel ulnar
Injecțiile cu cortizon ghidate ecografic reprezintă un tratament nechirurgical eficient pentru reducerea presiunii asupra nervului și a inflamației cauzate de compresie. Ghidajul ecografic asigură plasarea precisă a injecției, vizând zona corectă și minimizând efectele secundare.
Avantajele injecțiilor ghidate ecografic includ:
-
Vizualizare precisă: Imagistica ecografică permite vizualizarea clară a nervului și a structurilor înconjurătoare, asigurând că injecția este administrată în zona corectă.
-
Risc redus de efecte secundare: Vizualizarea precisă minimizează riscul de a injecta în zona greșită.
-
Ameliorare rapidă: Corticosteroizii pot reduce rapid inflamația și pot oferi ameliorarea simptomelor.
-
Soluție nechirurgicală: Acest tratament poate ajuta la gestionarea simptomelor fără intervenție chirurgicală, permițând pacienților să-și reia mai repede activitățile zilnice.
Această metodă este deosebit de eficientă pentru stadiile incipiente ale sindromului de canal Guyon. Cu toate acestea, dacă simptomele sunt severe sau leziunile nervoase au progresat, poate fi necesar un tratament chirurgical.
Tratamentul chirurgical pentru sindromul de tunel ulnar
Tratamentul chirurgical pentru sindromul de canal Guyon implică decompresia nervului ulnar la încheietura mâinii prin eliberarea țesuturilor care cauzează compresia. Intervenția chirurgicală se efectuează printr-o incizie mică de 2-3 cm pe partea interioară a încheieturii mâinii, sub anestezie locală sau generală.
Imediat după operație, pacienții resimt, de obicei, o ameliorare semnificativă a simptomelor. Factorii care influențează rezultatul includ vârsta pacientului, durata simptomelor și severitatea simptomelor preoperatorii. Pacienții în vârstă, în special cei peste 65 de ani, pot experimenta o ameliorare mai redusă a simptomelor și a funcției mâinii. În cazurile avansate, celulele nervoase pot fi necrozate din cauza compresiei prelungite. Prin urmare, se recomandă intervenția chirurgicală precoce. Cu toate acestea, chiar și pacienții cu vârsta de peste 70 de ani obțin, în general, o îmbunătățire semnificativă și sunt foarte mulțumiți de rezultate. Tratamentul chirurgical nu ar trebui evitat pe baza vârstei sau a stadiului bolii.
„
