Osteonecroza genunchiului

Osteonecroza genunchiului este o afecțiune gravă care apare atunci când fluxul sanguin către țesutul osos din articulația genunchiului scade, ceea ce, dacă este lăsată netratată, poate duce la deteriorarea articulației. În limbajul comun, această afecțiune este cunoscută și sub denumirea de necroză osoasă (sau „putrezirea osului”) din cauza aportului sanguin insuficient către țesutul osos.

Bizi Google’da tercih edilen kaynak yapınYeni yazılarımız aramalarınızda öne çıksınEkle

Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor, consumul excesiv de alcool, bolile autoimune, anemia falciformă și afecțiunile care cresc coagularea sângelui se numără printre cei mai importanți factori de risc.

În plus, majoritatea cazurilor sunt asociate cu rupturi ale rădăcinii meniscului și fracturi de insuficiență subcondrală ale cartilajului articular. Imagistica prin Rezonanță Magnetică (IRM) este de obicei necesară pentru un diagnostic precoce.

Tratamentul începe, în general, cu abordarea cauzei subiacente și reducerea încărcării pe articulație. Dacă este prezentă o ruptură a rădăcinii meniscului, repararea chirurgicală ar trebui efectuată mai întâi. În ultimii ani, mai ales în stadiile incipiente, bioplastia intraosoasă și aplicațiile de celule stem derivate din măduva osoasă au demonstrat rezultate de succes.

Ce este Osteonecroza Genunchiului?

Osteonecroza genunchiului se dezvoltă cel mai adesea în porțiunea internă a femurului (condilul femural medial) și este caracterizată prin afectarea aportului sanguin și fracturi de insuficiență.

În stadiul incipient, apar edem osos și microfracturi. Pe măsură ce procesul progresează, osul slăbește, nu mai poate susține suprafața cartilaginoasă, iar colapsul articulației poate surveni.

Dacă este lăsată netratată, se pot dezvolta osteoartrita genunchiului permanentă și pierderea mobilității.

Cauzele Osteonecrozei Genunchiului

În trecut, multe cazuri de osteonecroză spontană cu o cauză necunoscută au fost ulterior înțelese ca fiind cauzate de rupturi nedetectate ale rădăcinii meniscului.

Aceste rupturi pot apărea în timpul activităților zilnice, cum ar fi ghemuitul, curățenia, grădinăritul, sau în timpul sporturilor precum schiul. Meniscul se deplasează spre exterior, își pierde funcția protectoare și provoacă o încărcare excesivă a articulației.

Puteți citi articolul meu despre rupturile rădăcinii meniscului aici.

Alți factori care pot juca un rol în dezvoltarea osteonecrozei genunchiului includ:

• După chirurgia meniscului
• Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor
• Aport sanguin inadecvat către oase
• Osteoporoza și vârsta înaintată
• Fracturi de insuficiență subcondrală
• Rupturi ale rădăcinii meniscului
• Consumul excesiv de alcool (alcoolismul)
• Boala de decompresie (boala scafandrului)
• Boli de înlocuire a măduvei osoase (ex: boala Gaucher)
• Anemia falciformă
• Afecțiuni care cresc coagularea sângelui (hipercoagulabilitate)
• Lupus eritematos sistemic (LES)
• Boli inflamatorii intestinale
• Pacienți cu transplant de organe
• Anumite infecții virale (CMV, hepatită, HIV, rubeolă, rujeolă, varicelă)
• Inhibitori de protează (un grup de medicamente utilizate în tratamentul HIV)
• Trauma

Simptomele Osteonecrozei Genunchiului

Osteonecroza se dezvoltă de obicei în etape. Primul simptom este adesea o durere bruscă și ascuțită, resimțită pe partea internă a genunchiului. Această durere poate începe brusc după o activitate specifică, ghemuit, sporturi care necesită flexie profundă a genunchiului sau o leziune minoră.

În cazurile legate de rupturile rădăcinii meniscului, durerea poate fi inițial resimțită în partea posterioară a genunchiului, uneori însoțită de o senzație de pocnitură. În câteva săptămâni, această durere se deplasează către partea internă a genunchiului, devenind mai pronunțată și intensificându-se din cauza contactului direct dintre cartilajul articular și suprafața osoasă.

Pe măsură ce boala progresează, sprijinul pe genunchiul afectat și statul în picioare devin mai dificile, iar mișcarea articulației devine dureroasă.

Alte simptome includ:

• Umflătură în partea anterioară și internă a genunchiului
• Sensibilitate la atingere în jurul genunchiului
• Amplitudine redusă de mișcare

Boala poate progresa pe parcursul mai multor luni până la mai mult de un an. Diagnosticul precoce este extrem de important, deoarece unele studii arată că tratamentul inițiat în stadiile incipiente poate încetini progresia și îmbunătăți rezultatele.

Stadiile Osteonecrozei și Metode de Diagnostic

• Stadiul 1: Stadiu inițial, detectabil doar prin IRM.
• Stadiul 2: Faza de pre-colaps a osului, detectabilă prin radiografie și IRM.
• Stadiul 3: Colaps parțial al osului și formarea deformității articulare.
• Stadiul 4: Deteriorare articulară avansată și deformitate.

Cum este Diagnosticată Osteonecroza Genunchiului?

Procesul de diagnostic începe cu o evaluare detaliată a stării generale de sănătate a pacientului, a istoricului medical și a simptomelor. Urmează un examen fizic, în timpul căruia se evaluează umflătura, căldura, roșeața, sensibilitatea la atingere, amplitudinea de mișcare a articulației și stabilitatea. De asemenea, sunt evaluate durerea la sprijinul pe picior și posibilele leziuni ale mușchilor, tendoanelor și ligamentelor înconjurătoare.

Pentru a confirma diagnosticul și a determina stadiul bolii, se utilizează metode de imagistică:

• Radiografie: Arată modificări ale structurii osoase în stadiile avansate; de obicei normală în stadiile incipiente.
• Imagistică prin Rezonanță Magnetică (IRM): Cea mai sensibilă metodă în stadiul incipient. Arată extinderea implicării osoase și poate detecta osteonecroza la genunchiul opus înainte de apariția simptomelor.
• Scintigrafie osoasă: Utilizată atunci când este necesar; o substanță radioactivă în doză mică este administrată intravenos, iar zonele cu activitate osoasă crescută sunt identificate – osteonecroza prezintă de obicei o captare crescută.

Tratamentul Osteonecrozei Genunchiului

Metode de Tratament Non-Chirurgical

În stadiile incipiente și atunci când zona osoasă afectată este mică, metodele non-chirurgicale sunt preferate inițial. Acestea includ:

• Repaus și evitarea sprijinului pe genunchiul afectat; utilizarea cârjelor sau a unui baston pentru o perioadă, dacă este necesar
• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), prescrise de medic, pentru a reduce durerea și inflamația
• În unele cazuri, terapia cu bifosfonați pentru a încetini pierderea osoasă
• Fizioterapie, în special exerciții pentru întărirea mușchilor coapsei și menținerea amplitudinii de mișcare a articulației; exerciții acvatice, dacă este necesar
• Tratamente regenerative precum PRP și terapia cu celule stem
• Suplimentarea cu vitamina D și calciu
• Evitarea activităților care solicită excesiv genunchiul în timpul activităților zilnice

Metode de Tratament Chirurgical

Dacă durerea persistă în ciuda tratamentului non-chirurgical sau dacă există un risc ridicat de colaps osos, sunt luate în considerare opțiuni chirurgicale:

• Debridare artroscopică și tehnica microfracturilor
• Decompresie centrală (reducerea presiunii intraosoase)
• Decompresie centrală combinată cu grefare osteocondrală sau bioplastie intraosoasă plus aplicare de celule stem derivate din măduva osoasă
• Osteotomie (tăierea tibiei sau a femurului pentru a modifica distribuția încărcării)
• În stadiile avansate, artroplastie totală de genunchi sau artroplastie parțială de genunchi în cazurile potrivite

Recomandări pentru Pacienții cu Osteonecroză

• Evitați încărcarea excesivă a genunchiului în timpul activităților zilnice
• Efectuați plimbări regulate, de intensitate scăzută
• Mențineți un control adecvat al greutății
• Urmați o dietă echilibrată, bogată în calciu

Întrebări Frecvente (FAQ) Despre Osteonecroză