Articulația mâinii este compusă din opt oase mici și două oase ale antebrațului, Radius și Ulna. Forma oaselor permite articulației mâinii să se îndoaie și să se întindă în sus sau în jos în palmă, precum și să se miște și să se rotească lateral. Fracturile oricăruia dintre aceste oase pot apărea dacă se aplică o forță suficientă, cum ar fi în timpul unei căzături cu mâna deschisă sau în timpul impacturilor de mare energie, precum un accident de mașină sau căderea de la înălțime (de exemplu, de pe un acoperiș).
Pierderea de masă osoasă sau osteoporoza, o afecțiune comună în care oasele devin mai fragile, poate predispune pacienții la fracturi de încheietură.
Cel mai frecvent os fracturat la nivelul încheieturii este Radiusul (radiusul). Mulți oameni consideră că fracturile și „ruperile” sunt diferite, dar ele reprezintă același lucru. Când încheietura este fracturată, apare durere, umflătură și dificultate în utilizarea mâinii și a încheieturii. Adesea este vizibilă o deformare sau o aliniere incorectă a încheieturii.
În cazul fracturilor oaselor mici ale încheieturii, cum ar fi scafoidul, nu există deformare vizibilă a mâinii. În fracturile simple, fragmentele osoase nu s-au deplasat și rămân aliniate. În fracturile deplasate, fragmentele osoase sunt dezechilibrate și au tendința fie de a ieși din poziție, fie de a se deplasa, crescând probabilitatea de deformare a încheieturii. Unele fracturi pot duce la o leziune a articulației. Uneori, osul se fragmentează în mai multe bucăți, ceea ce poate duce la instabilitate. O fractură deschisă apare atunci când o bucată de os iese prin piele (din interior spre exterior) sau când pielea este penetrată de un obiect dur (din exterior spre interior).
Cum este evaluată o fractură de încheietură?
Pentru ca medicul dumneavoastră să determine existența unei fracturi și să stabilească tratamentul, sunt necesare un examen fizic și imagistica radiografică. În unele cazuri, o scanare CT sau RMN poate fi utilizată pentru a obține detalii mai precise ale fracturii și ale oricăror leziuni asociate. Când încheietura este fracturată, pot fi lezate și oasele, ligamentele (structuri care mențin oasele împreună), tendoanele, mușchii și nervii. Aceste leziuni ar putea necesita tratament concomitent cu cel al fracturii.
Cum sunt tratate fracturile de încheietură?
Structura fracturii, dacă este deplasată sau nu și dacă este predispusă la deplasare, sunt factori care determină tratamentul. Alți factori importanți includ vârsta, starea generală de sănătate, dacă fractura este la mâna dominantă, activitățile profesionale și recreative, leziuni anterioare sau tulburări ale cartilajului articular (artrită) și leziunile conexe.
Tratamentul fracturilor de încheietură cu aparat gipsat
Dacă fractura nu este deplasată, este o fractură simplă, bifragmentară și are un potențial de deplasare mic sau inexistent, fractura este tratată prin imobilizare cu un aparat gipsat. Acesta rămâne de obicei pe loc timp de 4-6 săptămâni.
Protocolul de acțiune în tratamentul fracturilor deplasate este următorul:
-
Sub anestezie, pentru ca pacientul să nu simtă durere, fractura este corectată (redusă) și controlată sub ghidaj radioscopic (cu aparat Roentgen mobil) în condiții de sală de operație.
-
Fractura este stabilizată și se aplică un aparat gipsat în poziția adecvată după efectuarea corecției și obținerea imaginii sub ghidaj radioscopic.
-
Dacă se efectuează corecția și se observă o deplasare în timpul etapei de testare, fractura este stabilizată cu 3-4 broșe K externe înainte de intervenția chirurgicală deschisă.
-
Dacă nu se poate obține o corecție suficientă, fractura este corectată prin intervenție chirurgicală deschisă și fixată cu plăci și șuruburi metalice, iar uneori cu broșe metalice externe.
Ce materiale sunt utilizate în chirurgia încheieturii mâinii?
Fracturile sunt stabilizate cu broșe K, șuruburi, plăci, tije sau fixare externă. Fixarea externă este o metodă prin care un cadru exterior corpului este atașat la locul fracturii cu broșe plasate deasupra și sub os și, de fapt, îl stabilizează din exterior până la vindecarea osului.
Uneori, osul poate lipsi sau poate fi zdrobit sever, astfel încât va crea un spațiu la aliniere. În astfel de cazuri, poate fi necesară o grefă osoasă. În această procedură, un os dintr-o altă parte a corpului este prelevat pentru a umple partea osoasă lipsă. O altă metodă este de a umple golul osos cu un os dintr-o bancă de oase (alogrefă) sau o grefă osoasă sintetică.
Menținerea mișcării degetelor este foarte importantă în timpul vindecării fracturii de încheietură, cu condiția să nu existe o altă leziune care să necesite imobilizarea degetelor. În caz contrar, degetele se vor rigidiza și vor împiedica îmbunătățirea funcției mâinii.
Odată ce încheietura a dobândit suficientă stabilitate post-chirurgical, exercițiile de mișcare pentru încheietură pot fi începute. De obicei, exercițiile pentru încheietură încep la aproximativ 1 săptămână până la 10 zile după intervenția chirurgicală, iar pacientul este monitorizat îndeaproape. Terapia este utilizată pentru a ajuta la îmbunătățirea flexibilității, forței și funcției.
